Keratoconusul este o boala oculara degenerativa, bilaterala, progresiva, care duce la subtierea si deformarea corneei, cu afectarea severa a vederii.
Programează acum o consultație pentru depistarea și tratamentul keratoconusului!
Cum apare aceasta boala?
Debutul este in adolescenta, initial la un ochi, apoi la ambii ochi si se insoteste de scaderea vederii. Evolutia naturala este lenta, in urmatorii 10-20 ani, ducand fie la subtierea severa a corneei, fie la stabilizare si oprirea din evolutie.
Cauzele aparitiei keratoconusului nu sunt pe deplin intelese. Studiile arata ca exista o afectare calitativa a fibrilelor de colagen din stroma corneei, ducand la subtiere si bombare in forma de con in partea inferioara a acesteia. Aceasta bombare induce astigmatism progresiv neregulat, cu perceptia deformata a imaginilor.
Intre cauzele care duc la aparitia keratoconusului sunt luate in considerare:
- factori genetici – s-a constat ca 1 din 10 pacienti au in familie aceasta boala;
- alergiile si atopia ;
- frecatul in exces la ochi – pare sa joace un rol important in dezvoltarea bolii;
- afectiuni sistemice ale tesutui conjunctiv (sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Marfan);
- boli endocrine (tiroidiene).
Care sunt simptomele pentru keratoconusul ?
La inceput, vederea scade la unul dintre ochi, ulterior si celalalt ochi va fi afectat. Devin dificile activitatile obisnuite de citit, condus masina pe parcursul noptii (apar halouri in jurul surselor de lumina). In stadii avansate, apare o sensibilitate crescuta la lumina, pacientul percepe imagini duble, triple.
Pacientul schimba frecvent ochelarii, iar cand acestia nu mai reusesc sa imbunatateasca vederea, sunt necesare lentile de contact rigide. In forme tardive, scade si toleranta la aceste lentile, pacientul avand dificultati majore in a-si desfasura activitatile obisnuite zilnice.
De obicei, calitatea vederii scade lent, dar exista si situatii rare in care aceasta se produce brusc, dramatic, ducand la cicatrici corneene care afecteaza permanent vederea.
Cum se pune diagnosticul de keratoconus?
Medicul oftalmolog poate suspecta prezenta keratoconusului la o examinare de rutina, la examenul biomicroscopic al pacientului si masurand curbura corneei cu ajutorul autorefractometrului.
Diagnosticul de certitudine
Se realizeaza prin topografie corneana, o investigatie non-invaziva care dureaza cateva secunde. Topograful cornean este un dispozitiv care analizeaza harta partii anterioare a corneei, masurand curbura acesteia in diferite meridiane. Aspectul specific al topografiei in keratoconus ajuta la stadializarea bolii, de la stadiul I pana la stadiul IV.
Pentacam
In ultimii ani, cu ajutorului acestui dispozitiv pot fi diagnosticate stadiile subclinice de keratoconus, care nu pot fi evidentiate prin topografia obisnuita. Pentacam-ul este un tomograf de inalta rezolutie, care ofera detalii extrem de importante ale corneei, analizand atat partea ei anterioara, cat si cea posterioara. La debut, keratoconusul afecteaza partea posterioara a corneei.
Microscopia speculara
Este indicata pentru evaluarea celularitatii endoteliului cornean.
Pahimetria corneana
Reprezinta masurarea grosimii corneei; ea este indispensabila pentru a ghida strategia terapeutica in fiecare stadiu al bolii.
Cum se trateaza keratoconusul?
In fazele initiale ale bolii, vederea poate fi imbunatatita cu ochelari. Evolutia bolii duce la necesitatea schimbarii frecvente a dioptriilor.
In stadii mai avansate, atunci cand forma corneei este mult modificata, sunt necesare lentile de contact speciale, rigide, care uniformizeaza suprafata oculara. Ele reusesc sa imbunatateasca semnificativ perceptia imaginilor. Atat ochelarii, cat si lentilele de contact au rolul sa imbunatateasca vederea, nu sa opreasca evolutia bolii.
Tratamentul keratoconului se poate realiza si prin implantarea de inele intra-stromale corneene, care au rolul de a aplatiza suprafata corneana, ameliorand vederea pacientului.
In ultimii ani, aparitia crosslinking-ului cornean a revolutionat tratamentul acestei afectiuni, avand rolul de a stabiliza evolutia bolii. Practic, cu ajutorul razelor ultraviolete A si a riboflavinei (vitamina B2), este intarita structura corneei, impiedicand deformarea in continuare a acesteia.
In fazele avansate de boala, in care vederea este foarte scazuta, prin cicatrici extinse, sau cand gradul de subtiere al corneei este accentuat, cu risc de perforare, este necesar transplantul de cornee. Din fericire, diagnosticarea precoce si tratamentul adecvat cu crosslinking cornean au facut ca, in ultimii 20 de ani, numarul cazurilor care necesita transplant sa scada foarte mult.
Programează acum o consultație pentru depistarea și tratamentul keratoconusului!
Ce este crosslinking-ul colagenului cornean?
Mecanismul de baza al crosslinking-ului este formarea de legaturi covalente la nivelul fibrilelor de colagen si a proteinelor adiacente din stroma corneei. Aceste noi legaturi intaresc si rigidizeaza structura corneei, crescandu-i astfel stabilitatea.
Doua etape importante sunt implicate in crosslinking. In prima etapa, se aplica pe cornee solutia de riboflavina (vitamina B2), dupa un protocol special. Ulterior, se foloseste o lampa ce emite raze ultraviolete A, care favorizeaza reactia de fotopolimerizare intre riboflavina si colagenul din stroma. Rezultatul este intarirea legaturilor dintre fibrele de colagen, crescand astfel rezistenta mecanica a corneei. Efectul tratamentului depinde de gradul de penetrare a riboflavinei prin epiteliu, la nivelul stromei. Cu cat penetrarea este mai buna, cu atat efectul de formare a legaturilor noi intre fibrilele de colagen este mai puternic.
Tehnici de crosslinking
Tehnica EPI-OFF
Este o procedura standard care consta in aplicarea vitaminei B2 dupa indepartarea epiteliului cornean (stratul cel mai superficial), favorizand astfel penetrarea riboflavinei in stroma corneei. Aceasta tehnica este eficienta, dar se insoteste de durere, vindecare lenta, risc de cicatrici corneene si infectie.
Tehnica EPI-ON
Se pastreaza epiteliul cornean, peste care se aplica direct riboflavina, are o eficienta comparabila cu cea de epi-off si este mult mai bine tolerata de pacienti, mai ales cand este vorba de copii. In acest caz, scade semnificativ riscul de infectie dupa realizarea procedurii.
In clinica de oftalmologie Clario utilizam pentru tratamentul keratoconusului progresiv ambele tehnici de crosslinking. Intervențiile se fac cu un aparat elvețian de crosslinking de ultimă generație Peschke Platinum 330.
Tratamentul se realizeaza sub anestezie locala si se poate face la ambii ochi in aceeasi sedinta. Efectul asupra stabilizarii bolii se constata in urmatoarele luni dupa interventie, evidentiat prin topografia corneana.
Indicatiile acestui tip de tratament sunt:
- stadiile I si II de boala (in anumite situatii si pentru stadiul III);
- grosimea corneei de peste 400 microni;
- corneea transparenta, fara cicatrici;
- progresie a bolii evidentiata topografic in ultimele 6-12 luni.
Este important de subliniat ca rolul crosslinking-ului este de stabilizare a progresiei keratoconusului, nu de imbunatatire a vederii, desi acest lucru se poate observa in unele situatii. De obicei, toleranta la portul lentilelor de contact creste, astfel ameliorand confortul si calitatea vederii pacientilor.
Daca aveti probleme de vedere sau va regasiti in simptomele keratoconusului enuntate mai sus, va asteptam la o consultatie de oftalmologie la Clario!
Programează acum o consultație pentru depistarea și tratamentul keratoconusului!
