Ce este glaucomul
Glaucomul este o afectiune oculara progresiva, care duce in timp la scaderea ireversibila a vederii, prin degradarea progresiva a nervului optic. Este a doua cauza de orbire dupa diabet. Sanatatea nervului optic este vitala pentru mentinerea unei vederi bune de-a lungul vietii.
In fapt, glaucomul este o neuropatie optica progresiva.
Cauze
Tensiunea intraoculara (TIO) crescuta este cea mai frecventa cauza a aparitiei glaucomului, ducand la distrugerea nervului optic. Exista cazuri in care glaucomul apare, desi tensiunea oculara este in limite normale, in acest caz fiind incriminati factori vasculari.
Factori de risc pentru aparitia glaucomului
- ereditatea (transmiterea genetica este frecvent intalnita)
- tensiunea intraoculara crescuta
- miopia, hipermetropia
- existenta unor boli cronice precum diabetul zaharat
- tratamentul prelungit cu corticosteroizi
- traumatisme oculare
- varsta peste 40 ani
Simptome
Aparitia glaucomului de obicei nu are simptome, afectiunea inainteaza lent, fara ca pacientul sa realizeze progresia bolii. In majoritatea cazurilor, glaucomul nu doare, dar pacientul poate descrie aparitia unor semne oculare: prezenta unor halouri in jurul surselor luminoase, durere retrooculara, inrosire a ochilor, ingustarea campului vizual in stadiile alvansate ale bolii.
Tipuri (in functie de cauza care produce boala)
Glaucomul primitiv cu unghi deschis (GPUD)
Este cel mai frecvent tip de glaucom, caracterizat printr-o crestere a tensiunii intraoculare mai mare de 21mm HG, unghiul irido-cornean fiind deschis.
Glaucomul cronic cu unghi ingust (GPUI)
Dat de cresterea TIO peste 21mmHG, insa la un ochi cu o particularitate anatomica a structurii irido-corneene.
Glaucomul cu unghi ingust (forma acuta – atacul de glaucom)
Debuteaza brusc, cu tensiune mare intraoculara, durere intensa, scaderea vederii, ingustarea severa a campului vizual, putandu-se insotiti de durere perioculara, greata; necesita tratament de urgenta.
Glaucomul cu tensiune normala
Descoperit intamplator la un consult oftalmologic de rutina prin aspectul particular al nervului optic, dar cu tensiune intraoculara sub 21mmHG, cu modificari insa pe investigatiile paraclinice; cauza acestui tip de glaucom este una vasculara.
Glaucomul secundar
Este o mare subclasa a glaucoamelor, existand diverse cauze de glaucom secundar, de ex glaucomul pigmentar, glaucomul exfoliativ, glaucomul neovascular, glaucomul posttraumatic.
Glaucomul congenital
Se observa imediat la nasterea copilului, caracterizat de ochiul buftalm.
Diagnosticarea glaucomului
Principalele teste/investigatii indicate in glaucom sunt:
- masurarea tensiunii intraoculare (tonometrie)
- gonioscopie (masurarea gradului de deschidere a unghiului camerei anterioare); cu ajutorul tomografului Pentacam, pot fi evaluati precis parametri importanti – pahimetria corneana, volumul camerei anterioare, masurarea unghiului camerular
- pahimetrie (masoara grosimea corneei, dand o valoare mai exacta a TIO)
- examinarea fundului de ochi, cu observarea aspectului nervului optic
- efectuarea perimetriei computerizate (camp vizual) – eficient in evaluarea functiei nervului optic si urmarirea progresiei bolii
- efectuarea tomografiei de nerv optic (OCT NO) – cel mai sensibil test in evaluarea gradului de afectare structurala a nervului optic
Perimetria computerizata si tomografia de nerv optic se efectueaza repetitiv, la intervale regulate, stabilite de medicul oftalmolog, in functie de stadiul bolii.
Tratamentul glaucomului
Scopul tratamentului in Glaucom este prezervarea functiei vizuale si a calitatii vietii pacientului cat mai mult timp, deoarece, o data afectat nervul optic, efectele sunt ireversibile. Progresia este lenta, putand duce spre orbire, insa, un tratament adecvat si constant poate ajuta la tinerea sub control a evolutiei bolii.
Tratamentul este individualizat in functie de gradul de afectare al nervului optic, al tensiunii intraoculare precum si de severitatea afectarii functionale (aici sunt foarte importante investigatiile specifice).
Tratamentul in glaucom poate fi:
- medicamentos – cu picaturi ce scad TIO (picaturile se administreaza la ora fixa, in functie de indicatiile medicului oftalmolog); in unele situatii mai severe sunt necesare comprimate sau perfuzii, cu substante care reduc rapid si semnificativ tensiunea oculara
- tratamente laser – atat in glaucomul cu unghi deschis, cat si in cel cu unghi ingust (trabeculoplastie, iridotomie)
- tratamentul chirurgical al glaucomului este indicat in stadii avansate ale bolii si are rol strict pentru scaderea TIO si prevenirea degradarii in continuare a vederii; nici un fel de tratament al glaucomului NU REDA VEDEREA, ci are rolul de PREZERVARE A FUNCTIEI VIZUALE
Din pacate, functia vizuala pierduta prin glaucom nu poate fi recapatata, de aceea, diagnosticarea precoce si tratamentul adecvat asigura pacientului o vedere buna pe termen cat mai lung. Consultul oftalmologic complet periodic care include obligatoriu masurarea tensiunii oculare ajuta la depistarea glaucomului si instituirea tratamentului necesar.
Întrebări frecvente
Glaucomul este o afecțiune oculară progresivă, care duce în timp la scăderea ireversibilă a vederii, prin degradarea progresivă a nervului optic. Este a doua cauză de orbire după diabet.
Apariția glaucomului de obicei nu are simptome, afecțiunea înaintează lent. Pacientul poate descrie prezența unor halouri în jurul surselor luminoase, durere retrooculară, înroșire a ochilor, îngustarea câmpului vizual în stadiile avansate.
Tratamentul poate fi medicamentos (picături ce scad TIO), tratament laser (trabeculoplastie, iridotomie) sau tratament chirurgical în stadii avansate. Scopul este prezervarea funcției vizuale.
Din păcate, funcția vizuală pierdută prin glaucom nu poate fi recăpătată. Niciun tratament NU REDĂ VEDEREA, ci are rolul de PREZERVARE A FUNCȚIEI VIZUALE. De aceea diagnosticarea precoce este esențială.
